În copilărie, tăia stuf în Deltă, dar destinul său fascinant l-a dus la Olimpiadă. Campionul Toma Simionov a fost dat uitării
Este unul dintre cei mai importanți sportivi ai României, dublu laureat cu aur la Jocurile Olimpice, dar până să ajungă pe culmile succesului a trecut prin momente grele. A copilărit în Deltă unde a simțit lipsa multor lucruri. Povestea celui care a scris istorie pentru țara noastră.
Drumul de la un copil sărac la campion olimpic
Fostul canoist Toma Simionov e dublu laureat cu aur la Jocurile Olimpice, Moscova 1980 și Los Angeles 1984, în barca în care a făcut pereche cu Ivan Patzaichin. Povestea campionului mondial a început la Caraorman, în Delta Dunării. Provine dintr-o familie săracă, cu trei copii, el fiind cel mai mic.
Toma Simionov a povestit prin ce a trecut în copilăria în Delta Dunării și nu a uitat faptul că părinții săi au prins și foametea. În casă avea curent de la un motor diesel de la uzina electrică din sat și îl pornea doar seara. De nevoie, fostul canoist a început să muncească încă din clasa a cincea, la tăiat de stuf.
Toma Simionov și Ivan Patzaichin la JO de la Moscova.
”Satul era unul de oameni muncitori, care își făceau aprovizionarea în curte pentru iarnă. Cu un purcel, cu un stuf, acolo totul se căra cu barca… Iarna era rău, pentru că totul era înghețat.
Mergeam cu sania la tăiat de stuf, pe care-l foloseam la bucătăria din afara casei. Căldură în soba din locuință făceam cu lemne. Dar pentru bucătărie și plita din lut, unde se făceau pâinea și tot felul plăcinte dobrogene, foloseam stuf (…)
Căram de la Crișani, 13 kilometri de casă, pământ galben. Nu găseai peste tot. Acolo mergeam dând la rame, probabil că de-acolo mi-am dezvoltat mersul cu barca. Ore întregi trăgeam la rame”, a povestit Toma Simionov pentru GSP, în urmă cu un an.
Ivan Patzaichin și Toma Simionov
Și-a făcut singur barcă
Deși păriții își doreau ca el să învețe, Toma Simionov a vrut să facă sport și s-a apucat de canotaj, la fel ca fratele său, dar a fost influențat și de unchiul său, care a practicat și el acest sport.
„Eram în anii ’70 când era pe terminate clasa a 8-a. Tata n-a mai putut să-mi dea barca lui. Așa că am luat niște placaj și mi-am făcut de unul singur o bărcuță. M-am plimbat cu ea seara, iar a doua zi eram gata să-mi iau gentuța și să plec cu ea la școală. Dar seara a venit apa până la pervaz… Barca mea era desfăcută toată. Și a doua zi mi-am făcut barcă din tablă”, a mai povestit Simionov pentru sursa citată.
Cum a ajuns în barcă cu Ivan Patzaichin
A terminat școala profesională de lăcătuș mecanic de întreținere, iar după doi ani în câmpul muncii a ajuns la clubul armatei, la Snagov, în 1974. Așa a început povestea de succes a lui Toma Simionov.
După ce a luat trei medalii cu fratele lui la cinci sute, o mie și zece mii de metri, două de argint și una din bronz, în anul 1978, antrenorii au decis să e momentul formării unui cuplu de aur: Toma Simionov – Ivan Patzaichin.
”În ’75 am început să merg bine, iar după nici un an jumate am ajuns în lotul mare, cu Patzaichin, Covaliov, Dâba. Totul era pe cronometru, nu pe pile.
Nu e ca la fotbal, a fost henț sau nu. Acolo era pe ciocul bărcii. Cam zece luni noi le petreceam în cantonamente și ajungeam acasă doar o zi pe săptămână, sâmbăta”, a adăugat fostul canoist.
Toma Simionov l-a descris pe Ivan Patzaichin, alături de care a scris istorie pentru sportul românesc. Legendarul canoist a încetat din viață pe 5 septembrie 2021, la vârsta de 71 de ani.
”A fost cel mai mare dintre toți! Sportiv de geniu. La 100 de ani se naște unul ca el. Nu mai vorbesc ca om. Eu stăteam cu el zece luni pe an în cantonament, în aceeași cameră, la aceeași masă. Mergeam în aceleași deplasări… Era ca un frate mai mare pentru mine”, a mai spus Toma Simionov.
Ivan Patzaichin este cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară, unde a câștigat medalii la edițiile din 1968, 1972, 1980 și 1984.